Pentru prima data se vede nevoita sa renunte la ceea ce iubeste si la ce a visat ca va avea intotdeauna.
Stie ca e cel mai greu lucru pe care il are de facut si nu stie cum sa faca asta.
Cum sa faca asta?
Cum sa renunte la persoana pe care o iubeste dar pe care nu a apreciat-o suficient pentru a nu fi nevoita sa se afle aici.
Nu are ce face. Nici nu stie ce sa creada sau sa simta. Ar vrea ca in doua zile sa o astepte unde stie el si sa o stranga in brate. Nici macar nu isi doreste un sarut (minte dar asta o mai alina)…ci doar o imbratisare care sa o poata duce prin lunile care vin.
Isi doreste din suflet sa nu fi fost atat de egoista si orbita de dorinta de a fi cineva in schimbul pierderii a ceea ce avea. Ar vrea sa ii zica ca nimic nu mai e la fel…dar cum ii poate face o promisiune de care nu stie daca se va putea tine.
Cel mai tare o doare ca nu mai e el ca sa o stranga in brate si sa o sarute si sa ii aline chinul acumulat peste zi..
O darama gandul ca el va fi candva a altcuiva si ca ii va zice altcuiva ce ii zicea ei.
Dar ii vrea binele, care el zice ca nu e langa ea.
Cum ar putea ea sa fie iar egoista si sa ii faca rau langa ea?
Nu mai face parte din lumea lui si asta o sperie cumplit !
Si totusi a ramas cu amintirile frumoase si cu acest mesaj pe care nu a stiut sa il aprecieze cand trebuia..
Lasă un comentariu