O seară de marţi…

13 comentarii

o cană fierbinte de ceai
o pastilă  pentru gripă
multe şerveţele nazale
o muzică bună
o persoană cu care vorbeşti pe mess
o dispozitie bună
un moral ridicat

o vorbă bună zisă atunci când trebuie!

Anunțuri

Intr-o nu stiu care seara!

1 comentariu

Asta am cantat cu colega de camera! 😀

Blue… touches blue

4 comentarii

Ceasul de pe măsuţa din sufragerie încă numără secundele care au trecut.Stă drept, impunător ..demonstrând că este singurul martor la tot ce se întâmplase.

Sub el.. era de mult aşternut praful, însă se vede încă desenul conturat cu degetul mic acum ceva  timp.

Frunezele de la copacul din faţa casei au devenit galbene si erau de mult aşezat în camera de către vânt.

Parfumul toamnei încă se simţea în toată încăperea.
Ultimul roman început stătea aruncat peste celelalte cărţi deschis la pagina 80…iar caietul notat cu citate era neatins de prea mult timp.
Florile din vaza maronie de porţelan se ofilisera iar singura floare care mai rezista era trandafirul galben asezat intr-un colt..insa se vedeau semnele imbatranirii si la el.

Geanta cu imprimeuri florale atârna de colţul scaunului pe care era aşezat laptopul ce părea încins de la zilele lăsate deschis.

Pe fundal se auzea non stop Supergirl

Ea statea cu picioarele pe perete si se uita la tavan !

Prima parte.

3 comentarii

Acum realizez că nu am stat niciodată să mă analizez aşa cum sunt.Dacă mă pui să mă descriu în trei cuvinte ar fi prea ciudat.Nu aş şti care sunt pentru mine.Poate acest lucru e şi din cauză că sunt o fire schimbatoare care niciodata nu a ştiu ce vrea şi mai ales care a luptat pentru ce a vrut.

Nimeni nu a dat nimic pe gratis!

Uneori stau şi mă gândesc că acum, când am timp liber până în sesiune,(m-am săturat de atâtea sesiuni!! ) mi-ar fi plăcut să fiu mai tare şi să nu mă ascund atât de bine de ceilalţi.Toţi au impresia că mă cunosc, însă a trecut atâta timp de când vorbesc minim doua ore pe zi cu fiecare şi nici unul nu ştie nimic despre mine.Însă partea aiurea din toata asta e că , am ajuns să mint atât de bine încât m-am minţit pe mine, sau mai bine zic că m-am ascuns eu de mine.

Îmi e greu acum să îmi mai deschid mintea pentru mine.Cred că încetul cu încetul devin ceea ce vreau să fiu sau mă chinui să par a fi.E bine că măcar atunci când am nevoie de ceva, mă pot baza pe una – două personae care ,culmea, nu mă cunosc pe cât aş vrea eu să mă cunoască , însă întradevar,nici nu le dau prilejul ăsta.

Mi-a plăcut întotdeuna să zic că sunt o mască.O mască care reuşeşte să se transpună în toate situaţiile şi să reacţioneze aşa cum trebuie pentru fiecare caz în parte. Părinţii mă ştiu un tip cu picioarele pe pământ , care stă şi învaţă atunci când trebuie. Cei cu care ies la băutură mă ştiu ca cel care ţine atmosfera iar ceilalţi ca un om…şi nimic mai mult.

Poate că sunt câte puţin din toate, însă am 21 de ani şi nici măcar nu ştiu cine sunt şi mai ales cine ar trebui să fiu!

Cu drag, Alex!

Lasă un comentariu

 

 

Nu te uita cu tristete în trecut pentru că a trecut.

 

Nu te îngrijora pentru viitor pentru că e încă departe

 

Trăieşte în prezent şi fă-l aşa frumos încât să merite să ţi-l aminteşti!

                                            OTH

we are..

2 comentarii

:)

Lasă un comentariu

Vrei soare? soare îţi dau,

sau piele ţi-e rudă cu luna?

pe stanci dacă vrei, te sărut

sau în apă,mi-e tot una!

Să pot să te aleg dintr-o sută,

în ochi să ai inima mea,

să-ncerc să mă ascund de iubire

dar să nu te mai pot uita!