Aseară când ne despărțeam tot mai era un pic de primăvară .. și acum aruncă ochii pe fereastră..a viscolit pe despărțirea noastră!

Astfel după tine se încheie toate, trag oblonul negru la fereastra mea…. vezi că se confirmă bârfa despre mine, te-am lăsat deodată crud și nefiresc..totu-i drum, numai drum, ce-aș avea să-ți spun acum peste noapte peste ziuă.. și adorm cu tine în gând și nu pot rosti..

… de viata ți-ai văzut și nu știu cum se poate așa dar e plin de ea..și când plouă afară plouă cu ea și când ninge și e ger tot ea e primul fulg de nea și când e soare căldura e tot de la ea!

Am crezut că e de ajuns să fiu, că va fi încă o poveste de o noapte și o zi … dar ea avea o tăcere în ochi, două lacrimi în glas și câte o tristețe în gest, în fiecare pas … am crezut că e de ajuns  să fiu un om bun..în lumea ei înecată în lacrimile a o mie de femei!

Nu mai e timp de nimic acum, nu mai e loc să trăim, nu mai iubim, căci nu mai e timp să iubim, nu mai e timp să ne amăgim, nu mai e timp nici să ne mințim, nu mai e timp să ne bucurăm, nu mai e timp să ne îmbrățișăm, nu mai e timp să ne mai iertăm sau din greșeli să mai învățăm !

Și totuși mai spera ca cineva să o poată iubi mai mult de o noapte și o zi !!