Ora 3.00. Întuneric beznă afară. O mașină care oprește în fața casei tale. Ea vine la tine.
Tu nici nu te uiți la ea și te bagi în pat.
„Oare să stau? Cred că nici măcar nu mă vrea aici”
Totuși ea se bagă în pat lângă el și el o îmbrățișează și somnul îi cuprinde pe amândoi.

A doua zi el se trezește înaintea ei și îi face laptele cu ciocolată și îi cumpară biscuiții care știe că îi plac.
Ea se trezește târziu dar când o face se întinde spre el ca să o sărute..sau măcar să o imbrațișeze sau să îi spună un cuvânt frumos de dimineață. El nu realizează acest lucru sau nu vrea asta.
Pe fundal răsună Moonlight Breakfast- Hard Time
„Ar fi fost frumos să vii în oraș aseară cu mine”
” De ce aș fi făcut-o?”
” Pentru că ai o prietenă și ar fi frumos să o însoțești”
” Eu am mulți prieteni și prietene”
Sufletul din ea s-a mai spart în alte zece bucăți.
Îi face o supă în timp ce ea mai adoarme și când se trezește din nou mănâncă singură într-un colț al camerii și el stă la laptop în celalalt colț. Nu își vorbesc.
Ea îl invită în oraș. El o refuză preferând să meargă în parc. Nu o invită.
Ea termină de mâncat, spală vasele, îi mulțumește pentru mâncare și se îmbracă pentru a pleca la ea.
” Oare măcar acum va spune ceva? Orice numai să o facă. Orice”
El nici macar nu se uită la ea.
„Pa”
„Îți stă bine”
„Mulțumesc frumos” – și în mintea ei răsună întrebarea ” atunci de ce nu mă mai vrei?” „Am plecat. Pa pa”
Ușa se inchide în urmă, își strânge din nou cele 50 de bucăți în care îi e distrusă inima. Se uită înapoi.. „poate totuși ar veni după mine”..dar nu e așa.
Drumul până la metrou e lung și singuratic. Se simte tristă, dezamăgită de ea însăși, distrusă în alte 50 de bucăți, incapabilă să mai dea înainte și obosită să încerce să salveze singură o relație în care el nu mai crede și nu și-o mai dorește.
Probabil chiar nu o mai vrea și ar face bine să înțeleagă asta!!

Anunțuri