Scriu acest aricolul , nu ştiu câte rânduri va avea sau dacă merită citit ,dar pur şi simplu îmi doresc să îl scriu.

Azi din cauza unor circumstanţe mai neplacute am stat până la ora 14 în spital ( si nu .. nu e din cauza ieşirii de ieri) şi am participat la una din cele mai neplacute,poate chiar cea mai neplacută ,situaţie din viaţa mea. Eram la camera 5 din spitalul municipal Roman şi aşteptam să se termine o perfuzie,când este adus un om de aproximativ 40-50 de ani care prezenta dureri în zona capului şi anunţa medicul că îşi simte organismul slăbit.

Nu cred că a durat mai mult de un minut de când acea persoană s-a aşezat pe pat până în momentul în care am vazut în jur de zece medici strânşi în jurul lui care încercau să îl salveze. De ce scriu asta? Pentru că am citit foarte multe articole în care se prezenta situaţia neagră din spitalul local,iar eu am rămas total impresionată de eforturile deja exagerate care au durat 30 de minute (asta pentru că dupa am plecat eu şi nu mai ştiu ce s-a mai întâmplat) constând în resuscitări,perfuzii,injecţii.

Nu vreau să critic pe nimeni, însă când am ieşit am rămas total degustată de oamenii de pe sală care înjurau şi erau total nemulţumiţi de faptul că medicii  nu au timp să le acorde atenţie.Dacă ar fi ştiut că acolo se încerca învierea unui om! Aşa că mi-am luat frumos tălpăşiţa şi am plecat neuitându-mă în spate.

Oare a fost salvat?

Anunțuri