n. e.

 

Suna atât de bine, atât de perfect încât nu puteai crede că exista aşa ceva.Şi totuşi..uite că pentru un moment a existat.Un singur moment în care totul a fost perfect,un singurul moment în care ai uitat de tine şi ai zburat, pentru o clipă, undeva mult prea departe pentru a fi găsit.Perfecţiunea îţi dădea senzaţia de teamă, de nesiguranţă şi frica următorului  moment în  care vei fi nevoit să te trezeşti la realitate , să descoperi că visele există doar pentru câteva momente şi că pare imposibil să le mai recapeţi.

Basmele erau făcute pentru cei care mai credeau în ele, pentru cei care ştiu adevărul pe care preferă să îl omită, să îl ascundă sub o perdea de catifea unde începuse totul. Dar nu mai are nici un rost acum. Scăldată în rezele lunii, mult prea tristă din noiembrie,pluteşte pe valurile reci ale mării fără o destinaţie concretă , decât cea pe care o cunoşte undeva în adâncul ei. Sărea pe stele, zbura prin galaxii , vorbea  cu vantul şi se apropia de umbra care mai apărea uneori pentru a-i fi partenerul într-un dans cunoscut doar de ei. Singura speranţă era atat de aproape încat dacă ar fi întins o mână ar fi putut să o atingă,însă niciodata nu ar fi putut să îi aparţină cu adevărat.Trebuia să se obişnuiască să nu mai ceară nimic ci doar să ofere .

Poate că într-o zi va înţelege de ce…

Anunțuri