Când s-au cunoscut tot ce au facut a fost să se salute şi atât. Niciunul dintre ei doi nu se gândea că ar putea fi ceva mai mult. În cele două ore dupa ce s-au cunoscut nu au schimbat un cuvânt. Fiecare avea altă treabă, fiecare avea de vorbit cu altcineva, fiecare nici măcar nu se uita la celalalt. La plecare, la fel. Doar s-au salutat şi atat. Ea a reuşit sa afle anumite detalii despre El, detalii ce au facut-o să îşi ia gândul glumeţ că ar putea fi ceva între ei doi.

După o perioadă scurtă de timp s-au reîntâlnit din simplă coincidenţă. Niciunul dintre ei nu a planificat să fie în acelaşi loc cu celălalt. Ea l-a salutat pişcându-l, iar El i-a raspuns cu un zâmbet prietenesc, dar atât şi nimic mai mult. Apoi şi-au pierdut urmele din nou. Şi din nou niciunul dintre ei nu se gândea la celălalt.

Dar cum destinul îşi spune de multe ori  cuvântul,cei doi s-au întâlnit iar şi acel moment a fost, fără ca ei să îşi dea seama, momentul în care începea o nouă eră,era NOI. Ea l-a invitat prieteneşte afară, să mai schimbe o vorbă, fără să aiba vre-un gând în ceea ce îl privea, El a acceptat invitaţia. Ea era senină, zâmbitoare şi fără complexul că vorbea cu un om pe care nu l-a văzut decât de două ori în viaţa ei. El era obosit, dar zâmbea, deoarece buna-dispoziţia a Ei era molipsitoare.

Tot vorbind, El îşi dă seama că Ea este, poate, ceea ce cauta de mult timp şi ceea încetase să mai spere că o să mai găsească. Îi cere numărul de telefon şi astfel începe prima dragoste a Ei.

La început El a fost cel care facea primii paşi, iar Ea era indiferentă pentru ca nu ştia ce va fi şi nu vroia să sufere. În acea perioadă de timp El era perfect. O iubea, o respecta, ştia să o asculte, ştia să o susţină, la rândul ei şi Ea era perfectă pentru El.

În scurt timp şi Ea i-a zis primul „TE IUBESC”, iar El… El a început să îi arăte şi mai mult că o iubeşte. Ea… Ea se simţea în al nouălea cer lângă el, nu-i venea să creadă că există pefecţiunea şi că tocmai Ea era norocoasa care îi câştigase inima.

Totul a fost frumos până când El a început să dea primele semne de nepăsare, de îndoială; primele semne că dragostea lui pentru Ea începea să se piardă. Ea a simţit aceste semne, dar a preferat să le ignore şi să dea vina pe viata lui profesioanală, crezând că odată ce aceasta se va  termina, acele semne vor  dispărea şi ele.

Dar nu a fost aşa… El a început să îi zică din ce în ce mai des că nu mai este cea pe care a cunoscut- o, a încercat să o schimbe. Iar Ea, de dragul lui a facut tot ce i-a stat în putere să schimbe lucrurile care lui nu îi plăceau; a facut tot ce i-a stat în putere să îi fie pe plac.

Mai puţin un singur lucru… lucrul care s-a dovedit că era tot ceea ce conta pentru El. Dupa seara în care au avut parte de cele mai frumoase momente din relatia lor, El aproape ca nici nu îi mai vorbea. Tot timpul avea altceva de facut, numai să vorbească sau să se întâlnească cu ea nu. Ea din nou a crezut că va trece şi această perioada şi totul va fi bine.

Pana în seara în care El i-a zis că nu mai poate, că a realizat că Ea nu mai e ceea ce cauta El, că nu se mai potriveau, că relatia lor nu mai avea niciun rost. În acel moment Ei i-au dat lacrimile, nici nu mai putea să vorbească, durerea pe care o simţea o sufoca şi ajunsese chiar să îl creadă că îi statea în cale, că Ea chiar nu îl merita. S-a conformat, iar în  zile bune Ea a sperat că mai poate repara ceva. Dar El se schimbase total, o ignora, îi vorbea cu o răceala care pe Ea o făcea să îngheţe, îi arunca vorbe care dureau în sufletul ei. Atunci a simţit că toata lumea se prabuşeşte, că e singura şi că nu va mai iubi niciodată.

Ea încerca în fiecare zi să calce pe paşii lui, să se întâlnească, să îl vadă numai, să îi audă din greşeala glasul care odata îi spunea că „n-are ce sa fie rau, are ce sa fie bine, ai pe cer carul mare si pe mine langa tine”. Deja nu mai credea în aceste vorbe, dar tot mai credea în faptul că El a plecat  din vina ei. Suferea atât de tare încât nu şi-a dat seama că în spatele scuzelor lui.când a părăsit-o, se ascundeau alte motive la care Ea nu se gândise niciodată. Şi totuşi..ar fi fost atât de uşor să îi spună!

Simţea că nu o să mai poată iubi pe nimeni, că totul în jurul ei îşi pierduse orice urma de culoare, nimeni nu putea să îi oprească lacrimile şi să o convingă că până la urmă totul va fi fost bine.

Toate astea până într-o zi, când viaţa ei a luat  cu totul altă traiectorie şi a realizat că,totuşi, nu e ultimul om de pe Pamant, ci primul şi singurul care pentru un alt om conta…

Anunțuri