nuexist

 

Am reuşit performanţa de a mă minţi singură. Am reuşit să mă mint atât de bine încât abia acum realizez că am trăit într-o minciună inventată pentru a mă salva de lucrurile care credeam că îmi fac rău.Am început atât de lent încât nu mi-am dat seama că Universul care mi-l creasem era susţinut doar de o minciună,sau mai bine zis, nu era susţinut de nimic.Pluteam în aer fiind oricând predispus prăbuşirii.

Şi exact asta s-a întâmplat.Nu fusese sfârşitul ci începutul, trecutul nu mai e trecut ci viitor, toată lumea care mi-o clădisem atât de imatur şi inocent avea să se întoarcă împotriva mea pentru a-mi cere să plătesc pentru clipele care m-au împlinit.Am crezut că am depăşit situaşia, că totul e sub control meu,însă se pare că m-am înşelat încă o dată.E sub controlul altor părţi pe care nu le pot influenţa.

Am sperat că ,o dată cu amăgirea,vin şi clipele de fericire, că o dată cu minciuna se uită trecutul ,am crezut că totul poate fi depăşit,însă nu am pus la socoteală faptul că de istorie nu poţi fugi.Acum nu mai pot ,mie prea greu să mai caut înţelesuri în nimicul care mă înconjoară, mie prea spaimă să nu reîncep ciclul care nici nu cred că a fost vreodată încheiat, mie prea urât să mă reapuc a crede în lucruri care m-au dezamăgit.

Îmi pare prea greu să o iau de la capăt!

Anunțuri