nu exist

 

„Dar aş vrea să-l ştiu pe acela care a priceput ceva când a încercat să se cunoască pe sine. Eu nu pricep nimic. Nu pot distinge ceea ce e firesc în sufletul meu de ceea ce nu există decât prin imaginaţie.Nu mă recunosc în multe gânduri şi nu pricep rostul multor sentimente.Nu pricep de ce sunt câteodată trist şi de altă dată îmi place să umplu cu fleacuri glumeţe şi superficiale caietul acesta,care ar trebui să fie înţesat numai de analize făcute pe îndelete şi cu toată seriozitatea.

(…)

Acum ştiu.Sunt şi eu ca toţi ceilalţi:adolescent sentimental şi visător.Zadarnic încerc să mă ascund.Sunt sentimental.Sunt ridicol.În după-amiaza aceasta de noiembrie,sunt trist.Şi nu am de ce să fiu trist.Nu trebuie să fiu trist…Privesc plopii prin fereastra mea.şi cad pe gânduri.Gânduri naive,idioate şi revoltător de naive.Cât m-am trudit eu să-mi smulg din suflet slăbiciunea aceasta care se numeşte melancolie.

(…)

Sunt melancolic.Deci sunt stupid.Sunt lipsit de voinţă, de virilitate, de personalitate.De ce să fiu melancolic? Pentru că soarele străluceşte printre copacii desfrunziţi?

(…)

Trebuie să mă cunosc.Trebuie să ştiu odată cine sunt şi ce vreau. Am amânat mereu lucrul acesta,pentru că îmi era teamâ.Mi-era teamă că nu voi izbuti să-mi lumineze sufletul sau că lumina ce va aluneca asupra-i să nu mă îndurereze

(…)

De unde să încep să mă caut? Unde aş putea fi eu însumi?Ce căutam eu?Sufletul meu.Şi cum se putea recunoaşte adevăratul  meu suflet întru miile de suflete pe care le purtam în mine?Gândurile se risipeau .Mă deşteptam cugetând la alte lucruri.Începeam din nou încăpăţânat,închizând ochii,astupându-mi urechile,astupându-mi tâmplele.Acelaş întuneric.Şi nu întâlneam,nicăieri, nici o lumnină,nici un sprijin.Cum să ajung la mine însumi? Cum să-mi cunosc eu sufletul şi să vieţuiesc tocmai dupa nevoiile lui?

Pentru că eu vreau să mă cunosc pentru a înţelege calea pe care va trebui să păşesc.”

                                                      „Romanul adolescentului miop”- M.Eliade

Anunțuri