apic151[1]

 

Am fost întrebată de o persoană nişte chestii legate de dragoste. Cine ştie, i s-a părut că aş fi o mare expertă în aşa ceva şi s-a gândit să apeleze la mine.Nu e prima oară când mi se întâmplă ca,cei cu probleme în iubire,să apeleze la mine.Logic că nu pot să le spulber visul de a-i ajuta,mai ales când sunt deja cu moralul îngropat la zece metri sub pământ.Aşa că vin şi eu cu celebrele texte ” va fi bine!” , „nu a fost să fie persoana respectivă” , „iubirea nu se simte la vârsta ta” sau „cui pe cui scoate”.Logic că în momentele mai neprielnice cauzate de dragoste orice încurajare intră pe o ureche şi iese pe cealaltă dar,contează să ai un receptor care să asculte.

Şi totuşi întrebarea mea e alta: când realizezi că ai trecut de la etapa de a ţine la cineva la alta etapa la a-l/o iubi?

Dacă la început simţi celebrii fluturaşi în stomac, emoţia de a-l vedea întâmplător pe strada sau dorinţa de a te trezi dimineaţa sperând că ţi-a zis „bună dimineaţa” printr-un mesaj mult prea cute,făcând efortul de a se trezi înaintea ta.Asta e partea de început când totul e roz(pentru ele) şi albastru (pentru ei), însă între a ţine la cineva şi  a iubi e prea mare diferenţa.

Dacă la început contează enorm chestiile enumerate mai sus, cu timpu „I love u”   deja se vede în ochii persoanei cu care eşti,nu mai contează că nu ţi-a dat mesajul de bună dimineaţa când ştii că te aşteaptă o întreagă zi în care ai timp să-ţi zică asta şi să te surprindă cu ceva nou . De ce ar trebui să conteze ceea ce a fost până acum când poate să conteze ceea ce va fi? Şterge tot cu buretele,resetează ziua şi iau de la început. Aşa ştii sigur că unele lucruri nu se pot întâmpla sau schimba.Încearcă să surprinzi, nu te lăsă influenţat decât de sentimente şi păstraţi dragostea în doi ( cu cât ştiu mai puţini cu atât mai bine).Marile pasiuni se consumă în anonimat,aşa că,fă în aşa fel încât să nu afle nimeni.

Oricum,să spui un „Te iubesc ” faţă în faţă  este mult mai greu decât un „I love u” scris la repezeală într-un mesaj.Sunt de părere că trebuie să apreciezi fiecare etapă dintr-o relaţie şi să ştii că atunci când vine sfârşitul (pentru că sigur va veni) e mai bine o despărţire.Altfel ai suferi şi mai mult din cauza lipsei de afecţiune, ai trai din amintiri care te-ar durea şi în niciun caz nu se merita să trăieşti viaţa la timpul trecut.

Şi acum să fim serioşi.Există dragoste sau e doar nevoia umană de a se ataşa de un lucru?

Anunțuri