Desktop2

 

Se uita la ceas.Era 01:oo. Stătea pe treptele din spatele blocului şi se gândea ce mai poate schimba. După discuţia terminată în lacrimi nu mai înţelegea ce trebuie să facă,cum să se comporte sau dacă să se îndepărteze.Părea totul un vid in care punctul de scăpare era mult prea departe pentru forţele ei aproape epuizate. Picura din ce în ce mai tare  şi se gândea dacă ar fi mai bine să dispară pentru o perioadă.Pentru măcar o săptamănă să nu mai ştie nimeni de ea şi ea de nimeni.Oare cum ar fi reacţionat cei din jur? Ar fi uitat-o sau ar fi suferit?

Era deja în 1 august.Putea însemna un sfârşit sau un nou început? Putea considera ca a fost şi finalul şi începutul în acelaş timp.Dar totuşi nu înţelegea de ce lucrurile încă i se întâmplă,daca ea,se fereşte să mai facă pe cei din jur să mai simtă ceva. Da…întâi… unu e primul număr…era clar ..era un nou început atât pentru ea cât şi pentru cei din jurul ei.Şi totuşi nu mai înţelegea nimic. Ar fi vrut să poată aduna măcar două propoziţii cap la cap,să poate spune o frază şi să termine discuţia.

Îi suna deja telefonul,erau părinţii care se întrebau cum de ajunge aşa târziu acasă.Încercând să strângă din dinţi şi să-şi calmeze lacrimile le spune că va ajunge în câteva minute.Oare lor chiar le păsa sau îşi făceau datoria? Dar mai bine să nu-şi pună întrebări la care nu vrea răspunsuri.

Era clar finalul.Sau poate un nou început.Poate era finalul la ce simţea.Sau poate începutul a noi sentimente.Sau un final…nu ştia..nu înţelegea…nu putea duce două fraze la capăt..nu ştiu…nu înţeleg..nu pot duce doua fraze la capăt. Oricum e întâi!

Anunțuri