dea

 

Iar e miezul nopţii şi eu stau şi ma uit pe pereti şi înca nu-mi dispar din minte ideile şi concepţiile care le aveam şi implicit visele şi împlinirile la care speram.Înca stă conturată ideea unei zile perfecte,în care totul ar fi cum aş vrea eu,o zi în care totul sa fie plănuit până în cel mai mic detaliu şi sa iasa perfect.Dar da, acum îmi vei spune că nu există perfecţiunea!!
Stau  şi compar,ziua aceea cum mi-o imaginam în copilărie cu paradoxul total care va fi.Totul e diferit,toată lumea se schimbă,nimic nu se mai întrepătrunde ..numai un lucru ramane a fel..eu..ca pion principal…

Ce ciudat…să visezi la ceva,să ajungi în acel moment şi să fie total diferit; vedeam numai negru-alb şi uneori  poate puţină culoare pe undeva,o încăpere imensă în care să te pierzi cu privirea şi pe care să nu o poţi cuprinde decât dupa multe rotiri alea capului.Un paravan roşu prin care să intre lumina soarelui. Dar ce soare…?Oare macar el mai are puterea de a bate la sfârşitul  lui aprilie?

 Acum a venit momentul, ce va fi?  Un  nimic..De ce? Pentru că singura persoană care ar trebui să fie lângă mine…da..ai ghicit..nu e aici. Aşa că acum e rândul să vă imaginaţi voi  cum e să ţi se spulberere într-o clipă visul din nepăsarea cuiva, tot ce ai vrut o viaţa sa nu se materializeze şi să fie uitat undeva în întuneric.Să te joci cu dorinţele,să ţipi neîmplinirile,să te autoconvingi că aşa e mai bine,că aşa trebuie să fie,că nimic nu e special şi mai ales că ceea ce începe are şi un final.

Însa un singur lucru mai contează acum…ziua aceea va veni..voi fi eu ..acolo pentru mine..şi nimic nu va mai conta.

Anunțuri