M-am saturat de acele perioade in care totul se duce pe apa sambetei si reusesti sa te certi aproape cu toti prietenii,si nu veniti acum cu faze de genu „esti prea incapatanata” sau alte tampenii,pentru ca nu e asa.Ca orice om sunt momente in viata cand simti nevoia unei schimbari care se poate produce  din punct de vedere psihologic si comportamental,sau din contra,poate fi doar o schimbare aparenta (a look-ului) ca si in cazul meu. Desi am incercat aiurea sa ma autoconving ca totul este asa cum era si la sfarsitul clasei a zece,tot ma izbesc de peretele acela mult prea gros pe care nu-l pot sparge si mult prea inalt pentru a sari peste el.

 Cautand raspuns la intrebarea :”oare s-au schimbat cei din jurul meu asa de tare incat nu-i mai recunosc?”,cineva ( se stie el cine) mi-a raspuns ceva de genu :”nu s-au schimbat numai ei ci si tu?”.Atunci eu nu pot sa inteleg ,daca ne-am schimbat cu totii de ce nu mai inteleg pe restu? De ce o prietenie de 4-5 ani se distruge din cauza incapatanarii, a mandriei si a  inconstientei? De ce distrugi un lucru frumos din cauza unui motiv pe care nici nu-l mai cunosti? De ce totul se termina asa repede?

Anunțuri