Era călătoriilor în spaţiu , care până acum părea de domeniul fantasticului, este mai aproape ca oricând.Mai multe companii deja planifică să contruiască primele hoteluri înafara spaţiului terestru care să orbiteze în jurul Pământului şi să ofere cazare dornicilor să-şi petreacă vacanţa în spaţiu.

Primul pas va fi lansarea unei capsule ce va conţine p singură cameră şi se va mişca la 450 km de sol, cu viteza de 28.000 km pe oră.Turiştii care vor fi îmbarcaţi pe această capsulă vor petrece trei zile în spaţiu, suficient pentru a asista la 15 răsărituri şi a face ocolul planetei de 90 de ori.

Azi merg la vot!

nebunia Crăciunului…

Am fost astăzi prin oraş să îmi rezolv anumite treburi şi am rămas surprinsă de ceea ce vedeam în jurul meu. Oameni încărcaţi, la propriu, de bagaj, nebunia şi  aglomeraţia pe care o resimte fiecare la sfârşitul lui decembrie ,ca să nu mai zic de nenumăratele  beculeţe care au invadat centrul şi au ajuns chiar şi  la mine în faţa blocului.

Mi-a plăcut tot timpul Crăciunul şi mint dacă  spun acum că nu îl aştept.Întradevăr, am crescut şi senzaţia de a-l aştepta pe Moş a trecut chiar dacă nu ezită a-şi face simţită prezenţa în fiecare an.Însă, nu cred că măcar unul dintre noi nu mai visează aşa, din când în când într-o pondere foarte mică, la poveştile de mult apuse despre Crăciun şi despre amintirile care le avea de când era mic.

Mirosul de portocală, pentru mine este caracteristic sărbătorile de iarnă.     De ce? Nu am putut nici eu să-mi explic dar, ştiu că atunci când simt un miros specific de portocală, se aproprie ziua de 25 şi asta îmi place; dacă mai văd şi reclama asta la TV e clară treaba .

Însă mai e aşa mult până la Craciun încât o să vorbim atunci … însă, între timp: Ce cadouri vreţi de la Moş?  Cine ştie..poate Moşul citeşte bloguri sau poate fiecare va fi un Moş pentru cineva.

Cu cât încerc mai mult să recuperez ce am pierdut

Cu atât pierd mai mult.

La un moment dat trebuie să mă opresc

Şi să o iau de la capăt!

I’ve been led on
To think that we’ve been
Trying for too long.
Every time we drift
We’re forcing what is wrong.
At last that voice is gone.

Please take your time
But you’ve got to know that
I am taking sight.
Oh, you look good
with your patient face and wandering eye
Don’t hold this war inside.

Come back when you can.
Let go, you’ll understand.
You’ve done nothing at all to make me love you less.
So come back when you can.

You left your home
You’re so far from
Everything you know
Your big dream is
Crashing down and out your door.

Come back, I’ll help you stand.
Let go and hold my hand.
If all you wanted was me, I’d give you nothing less.
So come back when you can

Barcelona-Come  back when you can

-Povesteşte-mi cum e!

-Ce aş putea să-ţi zic? Nu e nimic.

-Atunci povesteşte-mi cum a început totul!

-Era o zi.. o zi de noiembrie

-Şi?

-Şi tot în noiembrie s-a terminat totul.

-Au curs frunzele?

-Zburaseră de mult!

-Se puteau recupera!

-Acum sunt altele

-Atunci însemnă că aştepţi iarna?

-Nu.După iarna ştii ce vine?

-Da.Primăvara!

-Nu.Toamna!

-Cum aşa?

-Pai, dupa iarnă  vine toamna.Restul nu mai contează.

-E prea complicat.

-Da.Ştiu.Noi suntem prea complicaţi.

-Şi acum?

-Şi..acum..nimic!

Oare ce mai urmează? Şi zic asta la modul cel mai serios.

• acum stau degeaba

• afară e urât şi eu mă simt bine

• îţi vorbesc cum am chef

• îmi place să dorm şi mă trezesc târziu dimineaţa

• nu întârzii

• ce a fost nu va mai fi

• ploua

• am trecut peste

• ţip, cânt, dansez

• sunt high

• îmi place laptele cu biscuţi glazuraţi cu ciocolată

• ador când nu mă înţelegi dar totuşi te chinui

• când mă trezesc dimineaţa în cel mai plăcut mod posibil

• niciodata nu am înţeles de ce…sau că am înţeles prea târziu

• e azi şi nu ieri

• am încercat deşi am avut, poate, prea mult de pierdut

• stau în medie opt ore la pc zi de zi

• ţie îţi pare rău

• mă uit la desenii animate :”> (poate mai visez la copilarie)

• vreau din ce  în ce mai mult

• sunt prea încăpăţânată

• fac cum vreau

• mănânc îngheţată de vanilie iarna şi după iau pastile cu pumnul

• am unele idei mai ciudate ca restul

• nu mă integrez uşor sau nu vreau să mă integrez  uşor?

• înca visez noaptea

• mai am două ore şi termin desenu’

• mă enervez repede

• urăsc să cumpăr cadouri pentru că îmi e greu să le mai  dau după

• am colecţie de pliculeţe de zahăr

Ţie de ce nu-ţi pare rău?

Cnofrom uuni stdiu al ueni uinvrestțiăi elgeneze,nu cntozeaă în ce odrnie se alfă lirteele îtnr-un cuvânt,signruul lcuru ipmotarnt e ca pirma și utlima lierta să fie la lcuol lor?Rsetul potae fi o vrzaă colmpetă și tot o vei ptuea ctii frăă prboelme.Atsa e din cauză că nu ciitm feicrae lteiră, ci cvânutul ca un îrtneg. 

PS: tocmai am pierdut jumătate din ora de info scriind asta

A făcut cea mai mare greşeală pe care putea să o facă.Trebuia să stea în locul care îi era cuvenit şi să nu îndrăznească să se mişte de acolo.Nici măcar un pas cu privirea nu avea voie, totul îi era interzis pentru că , în lumea pe care şi-a creat-o, era apărat de tot ce înseamnă suferinţă.

Dar nu …încăpăţânarea îşi spune din nou cuvântul şi începe să ignore toate semnele pe care lumea i le dădea.Începe să mişte o mână, un picior şi încearcă să evadeze din universul pe care şi-l crease.Cea mai mare greşeală!Ştia prea bine că lucrul acesta îi aducea finalul atât psihic…dar mai ales fizic. De ce? De ce a încercat să spargă barierele care erau ca un zid în jur,un zid pe care şi-l crease cu atâţia ani în urmă încât uitase numărul zilele şi se pierduse în minutele în care număra secundele înconjurat de umbre.

Nu avea voie..nu-şi dădea voie să evadeze din limitele pe care şi le construise cu atâta precizie ,încât orice idee care se înclina puţin îi putea distruge tot arsenalul creat.Dar pentru ce a răscolit trecutul? Mândrie..orgoliu..curiozitate sau durere? Atâţia ani apuşi… pentru ce îşi făcea rău voluntar, se autotortura?Poate pentru a scăpa de durere pentru că singura metodă de a distruge o durere e cauzându-ţi una şi mai mare.Însă uitase un lucru, un singur lucru şi chiar cel mai important …trecutul niciodată nu te lasă în pace decât în momentul în care eşti hotărât cu adevărat să treci peste..şi poate nici atunci .Istoria dacă nu ai scris-o cum trebuie suferi consecinţele iar timpul niciodată nu va fi suficient pentru a rezolva enigmele trecutului care nu trebuie rezolvate.

Cea mai mare greşeala era oricum comisă poate de când s-a născut.Niciodată nu ştia direcţia în care să păşească într-o lume care nu era de acord cu ideile pe care le avea. Se săturase să nu poată lua decizia corectă pentru ceea ce vroia, să fie obligat de societate să accepte inacceptabilul…Dar nu mai avea niciun rost..era prea târziu iar ajutorul promis îşi cerea drepturile. Învăţase oare că nimeni nu face ceva fără a cere altceva la schimb?