Stiu deja..

 

“

Draft

Totul ține de înțelesul pe care îl dăm. Oprește puțin timpul să mă odihnesc. Sunt momente când ai senzația că ai uitat tot. Că nu mai știi să te ții de mână, să îmbrățișezi, să săruți. Așa cum au dispărut , se pot întoarce, dacă te lași și le primești.  

 

To: zmeul_albastru@yahoo.com

În fiecare zi o să ne cunoaștem puțin, în așa fel încât la final să știm cât mai multe unul despre celălalt. Cu tine am curajul să fiu eu, oricât de mult rău mi-ai face. Fug de tine și tot la tine mă întorc. Pentru că sunt în tine, nu în afara ta. De asta simți la fel. Tu înțelegi ce și pe cine am pierdut. Am pierdut încrederea în ceea ce eram, în ceea ce simțeam. Ma vezi oricum. O buruiană. Buruiana nu are nici o funcție, mi se pare o prezență de-a dreptul tâmpită. Nici măcar nu e folosită ca hrană pentru animale. E smulsă și aruncată la gunoi. Și trist este ca e verde, e o chestie vie , care vede, care știe cine e. Nu regret ceea ce trăiesc. Este unic. Nu poți fi buruiană în fiecare zi. Și dacă am forța să văd mai departe decât buruiana asta care mă copleșește în prezent , să văd ceea ce sunt eu cu adevărat , nu ceea ce devin în funcție de o experiență sau alta , atunci înseamnă că merit să trăiesc pentru că înseamnă că iubesc viața , cu tot ceea ce îmi oferă ea.Mi-ai spus ca nu te iubesc. Că sunt superficială. De-ar fi asa, aș fi avut o salvare. Dar nu e așa. Nu avem cum să scăpam unul de altul. Nu noi ne-am unit. Viața.

“

 

 

 

 

 

 

 

 

Good at the same time

out of my life

out of my mind

out of my head

out of my bed

out of my dreams

…

Dar fac eu cum fac și tot la tine mă întorc !

 Am nevoie doar de un ceai cald,o îmbrățisare și un somn lung  !

10:43

În momentul în care mi-ai luat mâna și mi-ai strâns-o încet, dar suficient de tare încât să simt ce vroiai să îmi spui , am tăcut . Când m-ai strans în brațe și m-ai întrebat ce am, pentru că se vedea clar că nu mă simt bine, m-am bucurat . Da!  Recunosc ! M-au apucat fiorii și am pronunțat un nume și am  realizat că simt ceva..dupa mult timp …

dar, ma surprins ceva ..

în acel moment nu am simțit ceva pentru tine..

….

ci pentru altcineva !  

nu era numele tau cel pe care il pronunțasem în mintea mea!!

” Lasa-te să iubești. Atât timp cât îți impui să nu faci asta..nu o vei face.  Eu tot cred că cineva e în inima fiecăruia dar e decizia lor dacă vrea să îl conștientizeze și să îl lase să crească sau omoară sentimentul acela  mic mic mic care este acolo și vrea să iasă. “

Bine hai…

dar fără:

complicații

certuri

indiferență

superficialitate

jocuri

aroganță

superioritate

De data asta vreau doar ..lucruri simple !!

Te iubesc…

 

Si da…

 

TE IUBESC pentru ca esti tot timpul aici langa mine

TE IUBESC pentru ca stii sa imi spui o vorba buna exact atunci cand am cea mai mare nevoie

TE IUBESC pentru ca intotdeuna reusesti sa gasesti o cale de iesire pe care eu nu o vad

TE IUBESC pentru  ca imi explici cu rabdare cele mai mici lucruri pe care teoretic ar fi trebuit sa le stiu

TE IUBESC pentru ca reusesti in orice moment sa-mi furi un zambet

TE IUBESC pentru ca  ai stilul tau aparte de a-mi zice “noapte buna”

TE IUBESC pentru ca ai foarte multe din lucrurile pe care le caut eu

TE IUBESC pentru ca imi plac si defectele tale

TE IUBESC pentru ca m-ai facut sa iubesc din nou

TE IUBESC pentru ca ma suporti .. si stiu ca nu e usor sa faci asta

TE IUBESC pentru ca ma faci sa ma pierd in anumite situatii, ceea ce nu-mi sta in caracter

TE IUBESC pentru ca nu-mi place sa te contrazic.Vreau doar sa te ascult , sa-ti aud vocea…

TE IUBESC pentru ca tremur toata in momentul in care ma atingi sa-mi dai un pachet de servetele

TE IUBESC pentru ca e ora 1:21 si in loc sa dorm stau si scriu asta

TE IUBESC pentru ca maine sigur voi fi intrebata “CINE ESTE? “ si eu voi raspunde ca “ESTE CEL CARE TREBUIE!”

Visez la nasturi…

…de toate mărimile şi culorile.Nasturi mici, mari,roz, albaştri, mov,verzi, cu margini în pătrăţele sau în linii; fie având petricele,fie nu, care să se fixeze exact în locul în care îi pun fără să mă întrebe ceva.

Nasturii să fie diferiţi,dacă se poate,având câte un strop de culoare din fiecare pentru ai face unici şi tot odată identici. Borcanul cu nasturi l-am primit cadou de la două din cele trei persoane vitale pentru mine.Şi încetul cu încetul am început să pun:un nasture mov, unul albastru , altul poate negru dar şi mulţi roz.

Albi cred că mai puţin!!

E greu să găseşti un nasture cu un alb pur, dar cine ştie. Poate într-o zi o să-l pot adăuga la colecţia mea şi să mă mândresc cu borcanul meu cu un nasture alb.

:P

         Ce e? 

E ceva de te face să zbori, să zâmbeşti, să râzi, să dansezi, să vezi lumea în culori, să cânţi, să te simţi fericită, să îmbrăţişezi lumea, să spui vorbe calde, să te simţi mândră că exişti, să visezi, să îţi îndeplineşti visele, să te trezeşti dimineaţa cu un motiv, să visezi noaptea numai acel lucru, să pluteşti mai mult decât dacă ai lua consuma alcool..

Însă pe de altă parte, înseamnă să fii trist, să vezi lumea în alb şi negru, să nu mai vorbeşti, să plângi, să ţi se distrugă visele, să nu vrei să te mai trezeşti dimineaţa, să nu mai fii cu zâmbetul pe buze, să bei alcool însă fără nici un efect, să fii prabuşit din zborul tău, să suferi, să uiţi, să încerci să uiţi, să nu mai mergi unde mergeai de obicei, să laşi în urmă tot…adică tot TRECUTUL!

Acum, depinde ce parte vrei sa vezi:P

:)

-De ce ai renunţat aşa de uşor la mine?

-Pentru că aşa trebuia.

-De ce crezi asta?

-Vroiam sa fii bine!

-Ce te face să crezi că renunţarea ta mă face să mă simt bine?

-E simplu…te-am văzut şi de unele lucruri îţi dai seama uşor…

-Cum ar fi?

-Nu te-ai văzut niciodată cum  priveşti.Ochii ăia sunt a unui om fericit , nu poţi nega asta!

- …

-da, ştiu!

-Şi totuşi, dc?

-Pentru că vroiam să îţi găseşti fericirea care nu era aici ,cu mine!

-Nu mai ştiu ce să zic!

-Atunci, nu mai zi nimic! Doar ai grijă.Eu de azi nu mai pot…

00.01

Maşina rula cu mai bine de 70 la ora .. era un drum liber şi se putea şi mai  mult , aşa că nimic nu împiedica piciorul să apese asupra acceleraţie.Acul urca  cu putere iar direcţia maşinii încă era una dreaptă.Număul 22 se auzea subtil în interiorul ei şi facea ca şi gândul să zboare cu o viteză mai mare spre  lucruri care se întâmplaseră.

În ciuda avertismentului de limitare de viteza arcul urca , ajunsese deja la 120 şi nu părea că se întamplă ceva.Vroia doar să simtă cum pământul îi fuge de sub picioare.. să simtă că nu mai poate controla nimic.Realiza ca mai există cineva în dreapta ,aşa că, o lăsă mai moale; nu vroia să se simtă vinovat de o eventulă rană provocată altei persoane. Drumul era lung ,piesele rulau fără ca niciunul să spună ceva. Strada goală.Gestul făcut mai devrme îl deranja poate prea mult.Piciorul apăsa din nou.Ploaia începea să cadă. Mâna li se întâlnise pe butonul de “next” de la  casetofon iar schimbătorul de viteză era de mult  întra 5…160 arata  acum.

…viteza era prea mare..provoca teamă… era imposibil de controlat ..în ciuda senzaţiei nici unul nu spunea nimic…iar în final nu şi-au mai spus nimic… frânele nu au mai făcut faţă!

VrEaU

Încep prin a spune tuturor Paşte Fericit şi tot ce îşi doreşte fiecare în parte!Continui prin a povesti ceva.Ce? Nu ştiu… simt nevoia doar să scriu fraze care nu se leagă şi care nu spun nimic.E bine… ce e bine numai cineva ştie.M-am obişnuit să mă comport ca şi cum nimic nu îmi pasă , încât chiar am ajuns în momentul în care mai nimic nu îmi pasă.Există câteva excepţii legate, desigur de siguranţă … şi .. nu mai ştiu.Ieri mă plimbam pe stradă aiurea şi  am văzut un cerb care zbura.Era roz .. şi toti băieţii se uitam ciudat.Mai ciudată era .. veveriţa care stătea şi trăgea un fum dintr-o ţigară de mult începută.Cine ştie la ce medita! Poate se gândea la felul în care trebuie să trăiască sau să moară.Oricum balonul portocaliu era bestial.Zbura  mult prea rapid împins de vântul care  îmi deranja părul.

Violetul mai avea puţin şi termina o sticla de JD şi totuşi părea mult prea treaz. Se pare că lucrurile nu mai afectau.În celălalt colţ al camerii, ploaia sorbea dintr-un ceai de fructe de pădure cu mult zahar şi două feliuţe de lămâie.

Ghinionul făcea ca mirosul şi fumul scos de un beţişor parfumat să deranjeze.Avea un miros prea înţepător…mult prea înţepător şi totuşi a fost acceptat cu uşurinţă.Se pare că în lumea lor lucrurile stau altfel! Oricum mi-a plăcut sunetele scoase de chitara în ultima cameră.Era plăcut…liniştitor.

Un fum pe fundalul unui sunet!

O zI bUnĂ !