nebunia Crăciunului…

Am fost astăzi prin oraş să îmi rezolv anumite treburi şi am rămas surprinsă de ceea ce vedeam în jurul meu. Oameni încărcaţi, la propriu, de bagaj, nebunia şi  aglomeraţia pe care o resimte fiecare la sfârşitul lui decembrie ,ca să nu mai zic de nenumăratele  beculeţe care au invadat centrul şi au ajuns chiar şi  la mine în faţa blocului.

Mi-a plăcut tot timpul Crăciunul şi mint dacă  spun acum că nu îl aştept.Întradevăr, am crescut şi senzaţia de a-l aştepta pe Moş a trecut chiar dacă nu ezită a-şi face simţită prezenţa în fiecare an.Însă, nu cred că măcar unul dintre noi nu mai visează aşa, din când în când într-o pondere foarte mică, la poveştile de mult apuse despre Crăciun şi despre amintirile care le avea de când era mic.

Mirosul de portocală, pentru mine este caracteristic sărbătorile de iarnă.     De ce? Nu am putut nici eu să-mi explic dar, ştiu că atunci când simt un miros specific de portocală, se aproprie ziua de 25 şi asta îmi place; dacă mai văd şi reclama asta la TV e clară treaba .

Însă mai e aşa mult până la Craciun încât o să vorbim atunci … însă, între timp: Ce cadouri vreţi de la Moş?  Cine ştie..poate Moşul citeşte bloguri sau poate fiecare va fi un Moş pentru cineva.

-Povesteşte-mi cum e!

-Ce aş putea să-ţi zic? Nu e nimic.

-Atunci povesteşte-mi cum a început totul!

-Era o zi.. o zi de noiembrie

-Şi?

-Şi tot în noiembrie s-a terminat totul.

-Au curs frunzele?

-Zburaseră de mult!

-Se puteau recupera!

-Acum sunt altele

-Atunci însemnă că aştepţi iarna?

-Nu.După iarna ştii ce vine?

-Da.Primăvara!

-Nu.Toamna!

-Cum aşa?

-Pai, dupa iarnă  vine toamna.Restul nu mai contează.

-E prea complicat.

-Da.Ştiu.Noi suntem prea complicaţi.

-Şi acum?

-Şi..acum..nimic!

• acum stau degeaba

• afară e urât şi eu mă simt bine

• îţi vorbesc cum am chef

• îmi place să dorm şi mă trezesc târziu dimineaţa

• nu întârzii

• ce a fost nu va mai fi

• ploua

• am trecut peste

• ţip, cânt, dansez

• sunt high

• îmi place laptele cu biscuţi glazuraţi cu ciocolată

• ador când nu mă înţelegi dar totuşi te chinui

• când mă trezesc dimineaţa în cel mai plăcut mod posibil

• niciodata nu am înţeles de ce…sau că am înţeles prea târziu

• e azi şi nu ieri

• am încercat deşi am avut, poate, prea mult de pierdut

• stau în medie opt ore la pc zi de zi

• ţie îţi pare rău

• mă uit la desenii animate :”> (poate mai visez la copilarie)

• vreau din ce  în ce mai mult

• sunt prea încăpăţânată

• fac cum vreau

• mănânc îngheţată de vanilie iarna şi după iau pastile cu pumnul

• am unele idei mai ciudate ca restul

• nu mă integrez uşor sau nu vreau să mă integrez  uşor?

• înca visez noaptea

• mai am două ore şi termin desenu’

• mă enervez repede

• urăsc să cumpăr cadouri pentru că îmi e greu să le mai  dau după

• am colecţie de pliculeţe de zahăr

Ţie de ce nu-ţi pare rău?

• deşi îmi pasă trebuie să îl las liber
• ar trebui să mă bucur chiar daca nu am chiar tot ce îmi doresc
• banii nu pot cumpăra cei şapte ani de acasă
• micile întâmplări zilnice fac viaţa mai spectaculoasă
• oricât aş vrea eu , ţie nu îţi va păsa
• sub scutul cu care ne acoperim e cineva care vrea să fie apreciat şi iubit
• ignorând faptele situaţia nu se schimbă  şi nici nu se rezolvă
• dacă iţi faci planuri pentru a te răzbuna pe cineva nu faci altceva decat să îi permiţi să continue să te rănească
• alte lucruri,nu timpul,vindecă rănile
• oricât mi-aş dori,unele lucruri nu pot fi schimbate
• uneori mi-aş fi vrut să fiu în locul tău
• cea mai uşoară cale de a învăţa e să mă înconjor de oameni mai deştepţi ca mine
• toţi oamenii noi pe care îi întâlnesc merită să fie salutaţi cu un zâmbet pentru prima dată
• până nu te îndrăgosteşti nimeni nu îţi pare perfect
• viaţa e uneori grea , dar eu sunt uneori  mai puternică!
• ocaziile nu sunt niciodată pierdute.Vreau să cred că altcineva  va profita de cele omise de mine
•  dacă vrei , fericirea se ascunde de tine
• aş vrea să fi spus celor dragi ce simt  înainte de a fi prea târziu
• zâmbetul e un mijloc foarte ieftin de a arăta mai bine
• nu pot schimba felul în care percep unele lucruri dar pot schimba acele lucruri
• cu toţi dorim să ajungem pe vârful muntelui însă toata fericirea  şi plăcerea sta în procesul însuşi al urcuşului
• cel mai bine e să dăm sfaturi în doar două situaţii:
  1.când ţi se cer    2.când e o situaţie de viaţă şi moarte
• cu cât am mai puţin timp cu atât înfăptuiesc mai  multe lucruri

Ştii… sunt aşa de multe de spus despre asta încât nici nu ştiu de unde să încep. Tot ce îţi spun e să crezi în EL!

Crede în El şi atunci când cei din jur îţi zic că faci cea mai mare prostie … crede în EL şi când dovezile că nu mai poţi continua aşa sunt copleşitoare … crede în EL şi atunci când simţi că te înşeli făcând asta …crede în EL şi atunci când ţi-a distrus inima şi ţi-a demonstrat că nu e acolo pentru tine … crede în EL chiar daca arată că nu îi pasă de tine …Crede în EL şi în promisiunile LUI chiar dacă EL a uitat de mult de ele …Crede în EL, în TINE, în VOI …Crede în EL  cel mai mult în momentul în care nu mai eşti tu, nu te mai simţi…Crede în EL atunci când ploaia doare din ce  în ce mai tare cu trecerea timpului… Crede în EL chiar dacă ştii că nu eşti totul pentru el …Crede în EL chiar dacă ştii că nu îi pasă că tu crezi în EL.

Ştii de ce să crezi în EL indiferent de toate?  Pentru că tu ştii că îl iubeşti.

Nici acum nu înţelegea ce i s-a întâmplat. Ştia doar că a adormit după multe eforturi de a reuşi să închidă un ochi ..şi s-a trezit într-o lume atât de reală… în care era el.El,cel care o uitase de mult,cel care îi distruse viitorul prin implicarea în trecut.Era sătulă de tot şi de toate.Simţea că vrea să fugă, să evadeze într-o lume care să o înţeleagă.Poate undeva unde ar fi fost singură , doar ea cu sine .. şi poate atunci şi-ar fi înţeles scopul.Poate atunci ar fi descoperit de ce nu putea duce un lucru la capăt ,de ce visa întotdeuna la ceea ce nu trebuia, de ce vroia ceea ce nu putea avea. Visele erau făcute pentru o fracţiune de secundă, o clipă în care ea se simţea bine …în sfârşit putea spune că se simte bine.

 Doamne!! de cât timp visa la aşa ceva,de cât timp se afla în comă neştiind ce se va întâmpla cu trupul ei pentru că ,oricum sufletul era de mult îngropat . Poate că era vremea să se ridice din pat, să vadă că poate merge, că se poate ridica şi că orice lovitură primită o făcea mai puternică.Însă nu mai avea puterea necesară pentru a vedea aceste lucruri.Era terminată fizic şi distrusă psihic, nu mai vroia să o ia de la capăt,nu mai credea că se mai poate schimba …până într-o zi …când…

“Luat de val; nebun după cineva; îndrăgostit până peste urechi;dragoste la prima vedere:toate acestea exprimă beţia pe care o dă iubirea.Senzaţia că eşti copleşit de ceva mult mai mare decât tine; un soi de nebunie divină care se abate asupra oricui într-un moment sau altul din viaţă.

Căci iubirea este leteralmente un fel de nebunie, o stare de spirit în care ne lepădăm de inhibiţii şi facem lucruri pe care în mod normal nu le-am face, riscând respingerea, pierderea reputaţiei sau chiar autodistrugerea. Cum zice poetul,cu adevarat mai bine este să iubeşti şi să pierzi decât să nu fi iubit niciodată.”

Aştept cu atâta nerăbdare iarna.Vreau să vină iarna ..vreau să fie întuneric de dimineaţă până seara,vreau să existe doar o clipă de lumină de care să pot profita.

Îmi doresc atât de mult să mai am parte de serile de iarnă în care mă plimb prin oraş cu caştile.Îmi doresc serile de joi, îmi este dor de zăpadă…răceala…şi vânt.

Îmi doresc să fie iarnă pentru că atunci simt cea mai mare căldură în interiorul corpului.Vreau să fie iarnă să simt că traiesc … vreau să  fie iarnă pentru că atunci toata lumea e grăbită iar eu mă pot bucura de liniştea din jur.Ador să aud sunetul zăpezii atunci când o calc.

Vreau să fie iarnă pentru că se împlineşte un an…vreau să fie iarnă ca să pot retrăi anumite senzaţii..vreau să fie iarnă ca să înceapă totul.Vreau să fie iarnă pentru că atunci mă simt cel mai bine..vreau să fie iarnă ca să fii lângă mine…vreau să fie iarnă pentru că atunci sunt fericită şi zâmbesc chiar dacă e pentru un minut …vreau să fie iarnă pentru că atunci mi-ai arătat cum e să ai încredere în tine… vreau sa fie iarnă să adorm din nou…vreau să fie iarnă şi să fie în 27.

Vreau să fie iarnă ca să putem visa împreună…vreau să fie iarnă ca să adorm cu gândul la tine..vreau să fie iarnă ca să ne jucăm cu fulgii de nea.Vreau să fie iarnă pentru a fi noapte..vreau să fie iarnă ca să te fac să  zâmbeşti.. vreau să fie iarnă ca să uiţi de probleme..vreau să fie iarnă ca să te bucuri şi să fii fericit din nou…vreau să fie iarnă ca să te pot săruta din nou.. vreau să fie iarnă …pentru că îmi doresc să fie iarnă.

Însă…nu vreau să fie iarnă..pentru că în iarnă s-a terminat tot!

Încă nu pot să cred că aşa ceva s-a întâmplat în România!

Păcat că abia acum!

Ador începuturile. Fie că e vorba de un început de carte, de an, de stil de viaţă sau de relaţie.În cazul acesta e doar un nou început de lună, dar tocmai acest început mă face să mă simt ca şi cum aş putea porni acum de la zero, aş putea să-mi propun alte ţeluri, alte vise,alte dorinţe fără teamă că nu le-aş putea îndeplini şi aş râmâne din nou uitându-mă singură în zare.

Ador când o poţi lua de la capăt fără a fi criticat sau reţinut, când poţi să ştergi cu buretele ce nu a fost bun în trecut şi  începi să speri la o nouă perspectivă din care priveşti viaţa. De ce să nu te uiţi şi din alt unghi să priveşti din alt punct de vedere. Cine ştie!!??Poate e exact ce  ai căutat.

Ador când o poţi lua de la capăt fără teama unui eşec,când ştii că oricare ar fi rezultatul cineva va fi acolo pentru tine, fie că e la o mie de kilometri depărtare.Şi totuşi, cel de la o mie de kilometri are timp să te asculte,faţă de cel la a cărui uşă baţi şi ţi-o trânteşte cu cea mai mare delicateţe în faţa,însă fără cea mai mică remuşcare.

Ador când cineva îşi dă seama că a fost folosit. Nu-mi pare bine că s-a ajuns în situaţia asta dar mă bucură faptul că mai există oameni care deschid ochii şi relizează că nu sunt o marionetă pe care o joacă cei mare cum au chef. O dată făcut primul pas, ştie cum să acţioneze ,cum să se comporte şi mai ales când să spună “NU!” persoanelor care l-au folosit.

Ador când cineva ştie să mintă cu atâta fineţe,încât nici eu,nu realizez că totul făcea parte dintr-un joc meschin al carui scop final era devastator.Îmi place să văd ca există persoane care au darul de a te minţi în faţă,atât de bine încât ajungi să-i crezi şi cea mai penibilă invenţie fără a avea un moment în care să-l bănuieşte că ţi-ar înşela încrederea.

Ador când toate realizările astea se întâmplă cu un scop, exact într-o dată care să îi permită un nou început, unde să nu mai existe minciuni, critici , temeri şi mai ales manevrări.Ador când  poţi să-ţi asculţi  propriile gânduri şi,crede-mă,că vei descoperi lucruri de care nu credeai că eşti în stare.

Ador începututile…fie că sunt presărate cu lacrimi din cauza iubirii, cu tristeţe pentru că ai pierdut pe cineva sau pentru că laşi trecutul în urma, fie că sunt pline de zâmbete care îţi dau curaj de a merge mai departe sau de încurajările proprii pe care le meriţi.

And wake me up when september ends!