nebunia Crăciunului…

Am fost astăzi prin oraş să îmi rezolv anumite treburi şi am rămas surprinsă de ceea ce vedeam în jurul meu. Oameni încărcaţi, la propriu, de bagaj, nebunia şi  aglomeraţia pe care o resimte fiecare la sfârşitul lui decembrie ,ca să nu mai zic de nenumăratele  beculeţe care au invadat centrul şi au ajuns chiar şi  la mine în faţa blocului.

Mi-a plăcut tot timpul Crăciunul şi mint dacă  spun acum că nu îl aştept.Întradevăr, am crescut şi senzaţia de a-l aştepta pe Moş a trecut chiar dacă nu ezită a-şi face simţită prezenţa în fiecare an.Însă, nu cred că măcar unul dintre noi nu mai visează aşa, din când în când într-o pondere foarte mică, la poveştile de mult apuse despre Crăciun şi despre amintirile care le avea de când era mic.

Mirosul de portocală, pentru mine este caracteristic sărbătorile de iarnă.     De ce? Nu am putut nici eu să-mi explic dar, ştiu că atunci când simt un miros specific de portocală, se aproprie ziua de 25 şi asta îmi place; dacă mai văd şi reclama asta la TV e clară treaba .

Însă mai e aşa mult până la Craciun încât o să vorbim atunci … însă, între timp: Ce cadouri vreţi de la Moş?  Cine ştie..poate Moşul citeşte bloguri sau poate fiecare va fi un Moş pentru cineva.

Celor care poartă numele de Maria sau alte derivate. Şi da..azi se zice “La mulţi ani!”  nu pe 15 august

• îmi place cum e afară
• m-am trezit cu un chef nebun de viaţă
• am o dimineaţă perfectă
• Dinamo câştigă azi
• am îndeplinit ceea ce am promis
• e greu dar merită
• vreau
• pot
• am chef de un mc flurry
• nu-mi mai este dor
• un sms mi-a schimbat dispoziţia
• lumea dă examene şi eu stau şi lenevesc
• părinţii îmi fac pe plac
• momentan se poate
• am uitat
• trăiesc
• nu contează viitorul când prezentul sună aşa bine
• această melodie mă face să mă simt perfect

Câteodată ceea ce vrem este exact ceea ce  ne trebuie, însă, nu tot timpul poţi avea ce vrei în ciuda eforutuli pe care îl depui

Câteodată tot ce ne poate salva este exact ceea ce ne aşteptăm cel mai puţin

Câteodată ştii că nu mai rămane decât cenuşă iar din cenuşă se naşte o nouă persoană

Câteodată trecutul ne bântuie prezentul şi ne poate distruge viitorul

Câteodată cele mai mari greşeli duc la cele mai bune rezolvări

Câteodată există ceva perfect în imperfecţiuni

Câteodată tot ce ne trebuie este să visăm

Câteodată  “a pleca”  e o rugăminte pentru”a sta”

Câteodată încercam să ne rescriem istoria  dar trecutul tot timpul va veni să ne bântuie

 Câteodată tot ce ne trebuie este un nou plan, să o luam de la zero , să începem o noua viaţă sub un alt chip, altă înfăţişare, poate altă persoană.

Am plecat şi eu pentru o săptămână,aşa că,vom vorbi după ce mă întorc.Până atunci profită de timp si take care. Eu mă întorc la terminat bagajele .See ya!!

S-a mai dus un an de liceu, s-a mai încheiat un capitol din viaţă,s-au distrus lucruri,s-au destrămat prietenii,s-au rupt relaţii, însă se va scrie altă pagină din cartea începută în 1991.
Nu cred că are rost să fac un bilanţ al lucrurilor plăcute care s-au întâmplat pentru că, în ciuda faptului că au fost multe, cele negative au prioritate şi nu sunt aşa plăcute (majoritatea dintre ele le-am scris într-un post anterior ) .
Ce se va întâmpla de acum? Sigur vor fi multe lucruri de pus la punct, multe chestii de rezolvat şi nu în ultimul rând multe clipe de trăit.
Pentru început mai am treaba cu şcoala de şoferi iar daca scap şi de ea ..mă fac criţă … glumesc ..doar va fi un punct împortant pe care l-am atins.
Am la dipoziţie trei luni în care să rezolv două lucruri foarte importante şi de învăţat pe cel de-al treilea. Oricum,am să mai scriu despre asta .

Ştiu că articolele sunt foarte puţine, şi uneori mult prea scurte ,dar nu mai aveam timp, inspiraţie, susţinere şi nici chef să mai fac ceva nou; să spunem doar că motivul în care mai credeam a dispărut.
Acum, eu ce pot să spun? Bucuraţi-vă de vacanţă, petreceţi cât mai mult timp alături  de persoanele care contează pentru voi, învăţaţi lucruri noi şi care nu au nicio legatură cu domeniul în care excelaţi , gandiţi-vă la o facultate pentru viitor şi  citiţi o CARTE.
 VACANTA PLACUTA!

PS: nu uita de tine!

 Mai jos aveţi melodia cu care am început noua pagină din cartea mea.

Why don`t you kidnap me for all time sake?
And I`ll come breaking to your house again.
I know you love it when I show you that I really care.
I never felt so safe when I`m lying up your favourite chair

Of a new day
A new day
A new day

Why don`t I break all of the rules we made?
Why don`t you throw me in the pool just like that day?
We used to stay up so very, very late,
We used to play our favourite songs until the first sïgn

Nüüd lõpuks, Чудя се какво съм направил до сега и осъзнавам, че нищо

我知道，我什至設法擺脫一剔，我們已 ja tietenkin, rakastan että typerys, joka ei ole tarkoitus.

 Atpūtas … nekas … bet vismaz es zinu, kādi plāni man ir attiecībā uz šo vasaru. Ir tikai 3 lietas liels un smagie … bet eles vão voltar … Provavelmente, não .. não há tempo .. Eu não posso!

แต่คุณมีการสู้รบกันในสิ่งที่ฉันต้องการของฉันปรารถนาสำหรับฉันและเฉพาะเพื่อดู

 Bölüm en kötü ile, sola ve artık planlarını değiştirmek için umut, ben de gitmek istemezsin snart .. eller måske ikke .. ingen bekymrer sig mere….. Kahit hindi ka masyado .. masiyahan ne dolaze u moj život.

                                                                                   xoxo

Iar e miezul nopţii şi eu stau şi ma uit pe pereti şi înca nu-mi dispar din minte ideile şi concepţiile care le aveam şi implicit visele şi împlinirile la care speram.Înca stă conturată ideea unei zile perfecte,în care totul ar fi cum aş vrea eu,o zi în care totul sa fie plănuit până în cel mai mic detaliu şi sa iasa perfect.Dar da, acum îmi vei spune că nu există perfecţiunea!!
Stau  şi compar,ziua aceea cum mi-o imaginam în copilărie cu paradoxul total care va fi.Totul e diferit,toată lumea se schimbă,nimic nu se mai întrepătrunde ..numai un lucru ramane a fel..eu..ca pion principal…

Ce ciudat…să visezi la ceva,să ajungi în acel moment şi să fie total diferit; vedeam numai negru-alb şi uneori  poate puţină culoare pe undeva,o încăpere imensă în care să te pierzi cu privirea şi pe care să nu o poţi cuprinde decât dupa multe rotiri alea capului.Un paravan roşu prin care să intre lumina soarelui. Dar ce soare…?Oare macar el mai are puterea de a bate la sfârşitul  lui aprilie?

 Acum a venit momentul, ce va fi?  Un  nimic..De ce? Pentru că singura persoană care ar trebui să fie lângă mine…da..ai ghicit..nu e aici. Aşa că acum e rândul să vă imaginaţi voi  cum e să ţi se spulberere într-o clipă visul din nepăsarea cuiva, tot ce ai vrut o viaţa sa nu se materializeze şi să fie uitat undeva în întuneric.Să te joci cu dorinţele,să ţipi neîmplinirile,să te autoconvingi că aşa e mai bine,că aşa trebuie să fie,că nimic nu e special şi mai ales că ceea ce începe are şi un final.

Însa un singur lucru mai contează acum…ziua aceea va veni..voi fi eu ..acolo pentru mine..şi nimic nu va mai conta.

Daca poti umbla pe strada dupa bunul plac, daca poti sa conduci ca nebunul o masina si nimeni sa nu-ti zica nimic, daca poti sa te iei de lume pe strada si sa ii duci in Spania la “cules de capsuni”, daca poti sa-ti faci poze de pitipoanca si de cocalar ….de ce nu sa se poate si asta …?

Pentru ca lumea nu mai crede in fortele divine care le controleaza viata, daca nu mai crede in minuni si nu mai astepata rezolvarea problemelor de catre cel de sus , uite ca a venit momentul in care unele blocuri arata ca in pozele de mai jos. Oricum nu credeti acum ca asa e peste tot; sunt doar cateva blocuri renovate recent  insa niciodata nu se stie unde va ajunge nebunia oamenilor.

Cine stie …poate totul este pentru  cei care mai credeti in Dumnezeu si pentru cei care cautati calea cea dreapta “oricare ar fi ea”.