Început de lună

Stau de mai  bine de jumătate de oră şi încerc să reuşesc să leg trei cuvinte, dar se pare că forţa ma cam lăsat în ultima perioadă.Mă chinui să-mi pun gândurile în ordinea unui copil de clasa întâi ca să pot trece de la linii la litere şi să formez cuvinte.

Nici nu ştiu dacă ce am scris mai sus are o corelaţie din punct de vedere gramatical dar mai ales logic, dar nici măcar nu o să mă supun efortului de a reciti sau de a corecta anumite greşeli,probabil existente.Va fi singurul articol pe nu o să-l editez pentru că nu spune nimic şi mai mult ca sigur dacă îl citeşti nu înţelegi mare lucru.

Trăiesc un deja-vu de care sunt sătulă  şi pe care îl repet la nesfârşit fiind conştientă încă de la început de finalul catastrofal care va avea un impact , poate fatal, pentru mine.Nici măcar nu ştiu de ce scriu ceea ce scriu, pentru ca nici măcar nu mă simt în stare să spun ceva.

 Mdea…şi cică în starea asta trebuie să ma duc la două aniversări…

6 Răspunsuri to this post.

  1. stiu sentimentu, si din pacate, cam toti trecem prin asa ceva. Trebuie sa stim cum sa gestionam aceasta perioada. Pentru ca se poate transforma din “neroditoare” in “distrugatoare”.

    Răspunde

  2. De ce să te duci la cele două aniversări dacă nu vrei sau nu te simţi în stare?

    Răspunde

  3. obligatii de ordin..moral…

    Răspunde

  4. Mai moral mi se pare ca sărbătoritul să accepte faptul că tu nu poţi veni când e vorba de un motiv serios. Dar poate aşa sunt doar eu, iar ceilalţi văd altfel lucrurile.

    Răspunde

  5. tie da..dar nu si celorlati..si na..sunt constransa ..daca ar fi fost dupa mine..as fi dormit …dar nu e ..
    ee… o aniversare e gata .. acum alta si gata

    Răspunde

  6. un pahar de vin bun si`o tigara…uuu…numai bune pt aniversarile nedorite.

    Răspunde

Răspunde la acest articol