Mici puncte de suspensie …

Răzbunare, răzbunare dură,nemiloasă ,răzbunare care îţi îngroapă sufletul pentru totdeauna. E un sentiment care domină, care pune stăpânire pe tine şi nu te lasă în pace până când nu o vei duce la bun sfârşit. Te întrebi de multe ori de ce toate ţi se întâmplă ţie,ai impresia că toate sunt împotriva ta, că străinii,colegii,prietenii şi însuşi părinţii îţi întorc spatele şi te întrebi de ce  şi cu ce ai greşit astfel încât  toţi să se îndepărteze.

Dar poate nu eşti tu de vină,poate chiar ei te sufocă,te chinuie, îţi omoară încetu cu încetu încrederea în tine,speranţa că totul va fi bine ajungând să-ţi omoare sufletul.  SUFLETUL singurul lucru la care nu ajunseseră până atunci.Treptat realizezi că nimic nu mai are rost, că zâmbetul cu fiecare zi se arată din ce în ce mai puţin, până când la final,îţi dai seama că l-ai pierdut de mult.Alaturi de suflet ţi-a omorât şi speranţa.

De ce încerci apoi să te minţi singur?Totul va fi bine! DA..da ..dar cu timpul realizezi că lucrurile nu stau chiar aşa.Nimic nu se merită, nimeni nu mai merită, viaţa e …un nimic…un nimic plin de suferinţă , un nimic care îţi goleşte sufletul de cele mai frumoase sentimente  înlocuind-o cu ură,durere şi dispreţ.Însă cel mai rău lucru e atunci când realizezi că lucrurile astea nu le simţeai până atunci. Erai fericită, pe când,acum nici să zâmbeşti nu mai poţi.Inima deja a devenit o piatră ,pe care ei au construit-o zi de zi , au cladit-o şi întărit-o şi o fac să rămână aşa, alimentându-ţi durerea ,ura şi dispreţul.

 Vrei o schimbare, una care să reuşească să te readucă la ceea ce erai odată.Şi atunci cum să nu simţi ceea ce simţi? Dorinţa de a face să plătească pentru ce ţi-au făcut,pentru că te-au schimbat într-o persoană incapabilă de a mai simţi ceva înafara de ură.Ţi-au distrus tot ce aveai mai de preţ: ideile,conceptele, visele şi credinţa.

Şi cine mai zice că razbunarea nu e dulce?

PS: e doar un articol deci trataţi-l ca atare!