
Mă uitam zilele acestea ,din cauza unor circumstanţe mai neplăcute,pe mai multe articole mai vechi şi mi-am amintit în special de acesta.
Oricât de ciudat ar suna,parcă retraiesc acel moment,însa în altă situaţie.Lucrurile sunt exact la fel, viaţa e mult mai complexă, problemele sunt mai grave iar hotarârea mea de a trece peste este,practic,dărâmată de neputinţa fizică şi epuizarea psihică.
Uneori stau şi mă gândesc cum de am ajuns aşa ,cine sau ce a reuşit să mă transforme în felul acesta, de ce nu m-am putut opune şi nu în ultimul rând dacă voi mai deveni ceea ce am fost vreodată.
Ştii..? Degeaba îmi pun întrebările astea dacă nu mă chinui să-mi dau răspunsuri, să-mi lămuresc situaţia,însă ştiu că transformarea este ireversibilă tocmai din cauza faptului că a fost lentă şi bine întemeiată de persoana care mi-a facut cel mai mult rău ( sau poate cel mai mare bine) în viaţa asta (pana acum).Oricum,mai am două luni,exact două luni în care îmi mai pot pune viaţa la punct .
Nu înţeleg de ce,daca îmi doresc multe lucruri,nu am puterea de a le îndeplini,de ce mă rezum la trecut când viitorul îl am în faţa , de ce ? M-am saturat de “de ce-uri” însă se pare că viaţa mea a fost construită numai pe întrebări de acest gen.
Ştii.. şi de la tine astept un raspuns la întrebarea ”de ce?” când crezi că mi-l vei oferi?

Posted by g3orgiiana on iulie 16, 2009 at 2:43 pm
Eu nu pot sa inteleg un lucru la tine. Esti constienta de faptul ca at trebui sa lasi trecutul in urma, si totusi nu o faci. “De ce?” Pt ca nu vrei
.
Posted by nuexist on iulie 17, 2009 at 8:38 am
părerea ta pe care o respect însă lucrurile nu stau chiar aşa